Divortul - legislatie

LORELEY · Moderator Data inscrierii: 08/Oct/2006 Mesaje: 42

In Romania, in prezent, dispozitiile de drept material privind divortul sunt stipulate in Codul Familiei - art. 37 - 44 C. fam., iar cele de drept procesual in Codul de procedura civila - art. 607 - 619 C.p.c. -.

Potrivit dispozitiilor in vigoare, exista doua forme de desfacere a casatoriei prin divort si anume:

divortul amiabil, prin consimtamant mutual

divortul din motive temeinice, atunci cand raporturile dintre soti sunt grav si iremediabil vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila

Pentru pronuntarea divortului prin consimtamant mutual, trebuie indeplinite doua conditii cumulativ:

sa fi trecut cel putin un an de la incheierea casatoriei pana la data sesizarii instantei

sa nu existe minori din casatorie

In acest caz, instanta nu va stabili nici un fel de culpa a vreunuia dintre soti la desfacerea casatoriei.

Pentru pronuntarea divortului din motive temeinice, instanta trebuie sa constate, cf. art. 38 alin. 1 C. fam, existenta a trei elemente:

existenta motivelor temeinice

existenta raporturilor dintre soti grav vatamate

imposibilitatea continuarii casatoriei

Prin urmare, instanta nu trebuie sa constate numai culpa sotilor ci si ca raporturile dintre soti sunt grav si iremediabil vatamate iar continuarea casatoriei nu mai este posibila.
Divortul nu este considerat o sanctiune pentru sotul vinovat, mai mult decat atat, culpa exclusiva a sotului reclamant la divort, a fost apreciata in practica judiciara ca neindestulatoare pentru desfacerea casatoriei.

In ceea ce priveste competenta materiala, instanta competenta este Judecatoria.
Regula este ca instanta competenta teritoriala sa solutioneze actiunea de divort este instanta ultimului domiciliu comun al sotilor, daca cel putin unul dintre soti mai locuieste in circumscriptia acelei Judecatorii.

LORELEY · Moderator Data inscrierii: 08/Oct/2006 Mesaje: 42

Partajul
Art. 36 din Codul familiei arata ca, la desfacerea casatoriei, bunurile comune se impart intre soti potrivit invoielii acestora. Daca sotii nu se invoiesc asupra impartirii bunurilor comune, va hotari instanta judecatoreasca. O solutie fericita ar fi ca sotii sa se puna de acord asupra modului de partajare a bunurilor dobandite in momentul casatoriei. Acest fapt se poate face fie in fata instantei, fie prin intocmirea unui act notarial.

Codul familiei introduce prezumtia ca orice bun dobandit in timpul casatoriei de oricare dintre soti devine comun; exista, insa, si bunuri proprii, aflate in proprietatea unuia din soti, dar astea sunt stabilite de lege:
a) bunurile dobandite inainte de incheierea casatoriei;
b) bunurile dobandite in timpul casatoriei prin mostenire, legat sau donatie, in afara cazului in care dispunatorul a prevazut ca ele vor fi comune;
c) bunurile de uz personal si cele destinate exercitarii profesiunii unuia din soti;
d) bunurile dobandite cu titlu de premiu sau recompensa, manuscrisele stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de inventii si inovatii, ca de pildă si alte întocmai bunuri;
e) indemnizatia de asigurare sau despagubirea pentru pagube pricinuite persoanei;
f) valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun propriu sau bunul in care a trecut aceasta valoare.

De pilda, daca unul din viitorii soti este proprietarul locuintei in care sotii vor locui impreuna iar, pe parcursul casniciei, sotul neproprietar face anumite investitii in cladirea respectiva (zugraveli, gresie, faianta, etc), sotul proprietar nu trebuie sa-si inchipuie ca in urma partajului risca sa "piarda" propria locuinta in favoarea celuilat. Locuinta respectiva este bun propriu, deoarece a fost dobandit inaintea casatoriei, sotul celalalt putand avea, cel mult, un drept asupra cheltuielilor facute cu imbunatatirile.

O alta problema la partaj este reprezentata de darurile de nunta. In general, s-a considerat ca darurile de nunta devin comune pentru ca sunt dobandite in timpul casatoriei. Insa, daca aceste daruri au valoare deosebita, constand in autoturisme, sume mari de bani, fara precizarea expresa ca darurile se fac ambilor soti, atunci bunurile vor fi proprii copilului parintilor donatori.

Partea cea mai disputata atunci cand se face partajul bunurilor comune este criteriul dupa care se realizeaza stabilirea bunurilor comune si impartirea acestora. In practica judiciara, cota-parte ce se cuvine fiecaruia dintre soti se stabileste in raport cu contributia sa la dobandirea si conservarea bunurilor comune. Este vorba despre dobandirea tuturor bunurilor comune, căci acestea se afla in proprietate devalmasa, adica nu se poate stabili o cota-parte asupra bunurilor si, cu atat mai putin, asupra unui anumit bun. In stabilirea aportului fiecarui sot se va lua in considerare si munca pe care prietena o depune in gospodarie si pentru cresterea copiilor.

Actiunea de partaj poate fi introdusa odata cu cererea de divort, dar si mai tarziu, fiindcă este o actiune imprescriptibila, prin urmare nu are importanta cat timp a trecut de la divort pana la introducerea cererii de partaj.

Instanta competenta pentru stabilirea partajului este cea de divort, daca impartirea se face in cadrul procesului de divort; in caz contrar, partajul este guvernat de dreptul comun.

LORELEY · Moderator Data inscrierii: 08/Oct/2006 Mesaje: 42

Codul Familiei al Romaniei - Desfacerea casatoriei I

Art. 42. - Instanta judecatoreasca va hotari, odata cu pronuntarea divortului, caruia dintre parinti vor fi incredintati copiii minori. In acest scop, instanta va asculta parintii si autoritatea tutelara si, tinand seama de interesele copiilor, pe care de întocmai ii va asculta daca au implinit varsta de zece ani, va hotari pentru fiecare dintre copii, daca va fi incredintat tatalui sau mamei.
Pentru motive temeinice, copiii pot fi incredintati unor rude ori unor alte persoane, cu consimtamantul acestora, sau unor institutii de ocrotire.
Totodata, instanta judecatoreasca va stabili contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor.
Invoiala parintilor privitoare la incredintarea copiilor si la contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a acestora va produce rezultate numai daca a fost incuviintata de instanta judecatoreasca.

LORELEY · Moderator Data inscrierii: 08/Oct/2006 Mesaje: 42

Art. 43. - Parintele divortat, caruia i s-a incredintat copilul, exercita cu privire la aceasta drepturile parintesti.
Cand copilul a fost incredintat unei alte persoane sau unei institutii de ocrotire, instanta judecatoreasca va stabili care dintre parinti va exercita dreptul de a-i administra bunurile si de a-l reprezenta sau de a-i incuviinta actele. Persoana sau institutia de ocrotire sociala careia i s-a incredintat copilul va avea fata de acesta numai drepturile si indatoririle ce revin parintilor privitor la persoana copilului. Dispozitiile art. 108 se aplica prin asemanare.
Parintele divortat, caruia nu i s-a incredintat copilul, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala.

LORELEY · Moderator Data inscrierii: 08/Oct/2006 Mesaje: 42

Art. 44. - In cazul schimbarii imprejurarilor, la cererea oricaruia dintre parinti sau a copilului, daca asta a implinit varsta de paisprezece ani, a autoritatii tutelare sau a vreunei institutii de ocrotire, instanta judecatoreasca va putea modifica masurile privitoare la drepturile si obligatiile personale sau patrimoniale intre parintii divortati si copii.
Modificarea masurilor luate corespunzător dispozitiilor art. 42 alin. 1 si 2 se va face cu paza cerintelor prevazute de acele dispozitii.

misanchik · Trimis: 01/08/2012 08:13 Titlul subiectului:

Every word in your article are true. So if someone writes negative reviews do not pay attention.